In revistele “Cercetasul” din anii 1915-1916 aparea anuntul de mai jos.
In acel moment capitanul Virgil Badulescu (nascut in 1882), autorul "Manualului de Jocuri", era proaspat absolvent al Institutului Regal de Gimnastica din Stockholm, pe care il urmase intre anii 1910-1913. Plin de elan si de un profesionalism desavarsit, adusese pe meleagurile noastre elemente de metodica a educatiei fizice. Profesor de educatie fizica la Liceul Militar de la Manastirea Dealu (Targoviste), capitanul Badulescu va fi si comandant de cohorta cercetaseasca. “Manualul de Jocuri” va fi reeditat in perioada interbelica si va fi una din referintele metodicii de invatare prin actiune.
In noiembrie-decembrie 1916 Virgil Badulescu va organiza, in premiera la noi, primele contingente de vanatori de munte. La comanda noilor formatiuni de elita s-a distins in luptele din august 1917 (Ciresoaia), fiind decorat cu ordinul Mihai Viteazul in grad de cavaler.
In anul 1919 comanda detasamentul romanesc de la Jocurile Inter-aliate de la Paris, pentru ca in 1922 sa infiinteze Institutul National de Educatie Fizica (INEF, precursorul IEFS-ului), al carui prim rector a si fost. In anul 1929 transforma sectia militara din cadrul INEF-ului in Institutul Militar de Educatie Fizica (IMEF). Intre anii 1922-1935 a fost director al Oficiului National pentru Educatie Fizica (ONEF). Incepand cu 1928 cercetasia este trecuta ca departament/directie in cadrul ONEF-ului, avandu-l director pe lt. col. Ulisse Samboteanu.“Manualul de jocuri” pomenit mai sus pleca de la rolul jocului in serviciul educatiei, autorul notand in prefata:
“Jocul ascute atentia, intareste simtul camaraderiei, onoarei si al raspunderii. [...] Jocurile continute in aceasta lucrare s-au ales avandu-se in vedere ca ele sa ajute la dezvoltarea fizica si sufleteasca a copiilor, provocand interesul si buna dispozitie. [...] Ele formeaza in total patru grupe:
I) Jocuri de fuga; II) Jocuri cu mingia; III) Jocuri razboinice; IV) Jocuri de aruncare"
Am extras pentru prezentare - Labirintul - care mai este si astazi jucat de catre cercetasi.
Alin Dimancescu
Labirintul
Jucatori: 14-38
Locul: curte, sala de gimnastica.
Se alege un “urmaritor” si un “urmarit”; ceilalti se aseaza pe 4 randuri la 2 pasi interval (intre ei) si 2 pasi distanta (intre randuri).
“Urmaritorul” si “urmaritul” se aseaza unul intr’o parte, altul in partea cealalta a coloanei. Cand arbitrul da semnalul fiecare rand formeaza lant, tinandu-se de mana, iar “urmaritorul” incepe goana dupa “urmarit”; acestia au voie sa fuga printre randuri, nu insa si printre oamenii din fiecare rand.
La alt semnal al arbitrului toti oamenii din randuri se intorc la dreapta apucandu-se de maini in noua formatie (Fig. 9, 9a), obligand prin aceasta pe “urmaritor” si “urmarit” sa schimbe drumul.
La alt semnal se face din nou intoarcere fie la stanga, fie la dreapta si jocul continua cu intoarceri repezi, pana ce “urmaritorul” reuseste sa prinda pe “urmarit”.
Acestia isi aleg apoi inlocuitorii lor cu cari reincepe jocul.
surse:
-reviste Cercetasul 1915-1916 si Manual de Jocuri, editia 1929 - colectia Dimancescu
-col. prof. dr. Ioan Armanu, Educatia Fizica in Armata Romana, Editura Academiei Fortelor Terestre "Nicolae Balcescu", Sibiu, 2011
foto general Virgil Badulescu: Mic Lexicon Virtual