1 septembrie 2013
In primavara lui 2011 am fost propus membru de onoare al ONCR. Le multumesc celor care au avut incredere in mine. In nici un moment nu mi-am pus problema ca as avea vreun merit cat de putin comparabil cu al bunicului (Ioan Dimancescu), unul din primii cercetasi din vara lui 1913 si comandant al miscarii in perioada interbelica.
Gandindu-ma la el si la colegii lui de generatie am realizat ca la randul meu puteam sa inspir pe cei mai tineri sa faca un lucru frumos/bun in fiecare zi. Pentru aceasta, cunoscand ce fusese cercetasia altadata, am simtit ca trebuie sa aduc exemple care sa ne arate calea ce trebuie urmata, nu copiind trecutul, ci raportandu-ne la el.
In vara acestui an cu totul special, in care sarbatorim 100 de ani de cercetasie in Romania, am ales sa ies dintr-o pozitie simbolica/statica si sa ma implic in destinul pe care cercetasia poate sa il aiba astazi. Timpul petrecut impreuna cu niste oameni extraordinari m-a determinat sa servesc cu onoare cercetasia in primul rand, nu o structura anume si sa fiu responsabil fata de potentialul pe care miscarea il are, neatins decat in mica masura.
Mi-as dori sa strangem randurile si sa aducem din nou cercetasia la locul pe care il merita! Pentru asta trebuie sa vedem unde suntem cu adevarat, desi multi tesatori si curteni ne lauda “hainele cele noi”.
Alin Dimancescu
foto: vernisajul Expozitiei Nationale "100 de ani de cercetasie in Romania", 15 mai 2013, Muzeul Militar National "Regele Ferdinand I" Bucuresti