Catalina Toderoiu (numele real al Ecaterinei Teodoroiu) s-a nascut la 14 ianuarie 1894, in comuna Vadeni (astazi cartier din Targu Jiu), fiind cel de-al treilea din cei opt copii ai lui Vasile si Elena Toderoiu.
Dupa ce a facut scoala primara si gimnaziul la Vadeni si Targu Jiu, intre 1909 si 1916 a urmat liceul si o scoala de infirmiere in Bucuresti.
In 1914 s-a inscris ca cercetasa in Cohorta “Pastorul Bucur”, activand sub comanda Arethiei Pitesteanu (viitoarea sotie a prim-ministrului Romaniei - Gheorghe Tatarascu). La acea vreme fetele activau in patrule incadrate in organizatia baietilor, o asociatie a fetelor (Asociatia “Cercetasele Romaniei”) infiintandu-se abia in ianuarie 1930.
In iunie 1916 s-a reintors la Targu Jiu si s-a inscris in cadrul cohortei “Domnul Tudor” din localitate.
Dupa iesirea Romaniei din neutralitate (august 1916), Ecaterina Teodoroiu a fost repartizata ca infirmiera la spitalul militar din Targu Jiu.
[cercetase sanitare]
La 14 octombrie 1916 impreuna cu alti cercetasi si cu cativa rezervisti reuseste sa opreasca o unitate germana care forta un pod de peste Jiu, pentru a intra in oras. Ecaterina T. reuseste sa ii mobilizeze pe aparatori, transporta munitie si - dupa mai multe relatari - trage si cu arma, ca un adevarat soldat.
“Fiind in serviciu la spital n-am ştiut cind au plecat ai mei parinti. Am ramas pina in ultimul moment in bataia gloantetor. Fara sa stiu de o prietena de a mea daca a plecat sau nu, am plecat s-o vizitez si s-o intreb de parintii mei. Mergand in directia ce ducea la prietena mea, numai ce vad 4 (patru) soldati germani cum ca intraserä pe podul Jiului ca sa observe unde este trupa noastra romana. Vazandu-i, si cum hainele lor erau altfel decit ale ostasilor nostri, am inteles ca acestia sunt inamici si ca au intrat in Tg. Jiu si fara sa mai intarziez vreo clipa, am strigat: oameni, alergati si puneti mana pe arme si sa luptam, caci inamicul a venit.
Germanii s-au raspandit si au intrat si in gradina publica si vazindu-ma si auzind ca dau alarma, au inceput sa traga zeci de gloante dupã mine. Insa in zadar au tras - nu m-au lovit. Auzindu-ma lumea, au sarit gardurile niste militieni (rezervisti trecuti de varsta combatantilor - n. red.) si trei cercetasi camarazi de ai mei si cu iuteala au putut reusi sa-l alunge pe inamic indarat peste pod; Atunci cei de sus aratati si cu cativa militieni ce-au mai venit, s-au asezat pe marginea Jiului pe dig si trageau in germanii de peste Jiu, care vreau ca sa vina in Tg. Jiu. La aceasta victorie, adica la alungarea lor si la lupta de la dig n-am putut sa fac mai mult decit sa car gloante cu fusta la soldaţii militieni, gardişti şi cercetasi, ca sa tina piept inamicului. Tot aici am scapat viata la trei soldati care, fiind loviti şi ametiti, cazusera in apa Jiului; i-am scos si i-am dus la spital, de unde nu stiu unde i-a dus, la fel şi cu d-l. sub.lt. Popescu Ioan. S-a tinut piept asa pana la ora patru dupa 12 (14 octombrie a.c.) cind a sosit o companie din Reg. 59 inf. care dupa putina lupta la dig a trecut podul si prin apa si a batut cumplit pe inamic care venise foarte multi la pod si aveau si mitraliere. Atunci am vazut luati iar multi prizonieri si lucruri multe de la inamic.”
(fragment despre prima parte a campaniei, insemnari notate in timp ce se afla la spitalul din Iasi)
Acest episod ii atrage renumele de “eroina de la Jiu”.
Mai departe, Ecaterina Teodoroiu hotaraste sa lupte in prima linie ca voluntar, participa la alte operatiuni militare si este ranita. Va fi internata in spital, si transferata la Iasi in cadrul retragerii din Moldova.
In martie 1917 primeste "Virtutea Cercetaseasca de Razboi" de aur. Este numita sublocotenent, primeste Virtutea Militara de Razboi, clasa a II-a, fiind decorata personal de regele Ferdinand I.
In aprilie revine pe front, la comanda unui pluton. Pe 22 august 1917, este impuscata de inamic, in timp ce isi imbarbata soldatii cu celebrul indemn “Inainte, baieti, nu va lasati, sunteti cu mine!”
In 1921, ramasitele pamantesti ii sunt mutate la Targu Jiu, fiind transportate cu onoruri militare pe un afet de tun. Cortegiul va strabate si capitala. Din 1936 trupul neinsufetit ii este depus in fata catedralei ortodoxe, intr-un sarcofag monument realizat de sculptora Milita Petrascu.
In anul 1938, din initiativa fostei comandante de cercetase Arethia Pitesteanu Tatarascu, casa parinteasca este transformata in muzeu. Pe parcursul anilor i s-au ridicat statui la Targu Jiu, Slatina si Braila.
Ecaterina Teodoroiu este cinstita si recunoscuta ca o eroina nationala, fiind considerata, inca de cand traia, Jeanne D'Arc a noastra.
Exista un regret, ca prea putina lume cunoaste ca a devenit "Eroina de la Jiu" fiind cercetasa. Imprejurarile dramatice ale razboiului au facut sa fie perceputa ca o eroina voluntara, ajunsa sublocotenent si cazuta cu arma in mana, activitatea ei de cercetasa (1914-1916) cazand pe un plan cu totul secundar.
Un motiv de reflectie pentru toate asociatiile de cercetasi din Romania, care ar trebui sa se simta responsabile pentru ca Ecaterina Teodoroiu sa fie facuta cunoscuta proprilor membri si apoi publicului general, ca fiind fosta cercetasa.
Printre fundite colorate, sotroane in sali de clasa sau activitati cercetasesti adevarate in aer liber, sa ne facem timp si pentru reconsiderarea Ecaterinei Teodoroiu!
Reconsiderare care incepe cu o aducere aminte.
Reconsiderare care incepe cu o aducere aminte.
[impreuna cu istoricul Dan Berindei, vicepresedintele Academiei Romane, la standul primului razboi mondial de la Expozitia Nationala 100 de ani de cercetasie in Romania]
Alin Dimancescu
surse:
-Marian Mosneagu, Legenda Ecaterinei Teodoroiu, Historia, iunie 2013
-prof. Vasile Carabis, Pe frontul de la Targu Jiu - Pagini din jurnalul Ecaterinei Teodoroiu, Magazin Istoric nr. 8, august 1977
-Casa Memoriala Ecaterina Teodoroiu, Muzeul Gorjului - Targu Jiu
foto: arhiva Muzeului Militar National "Regele Ferdinand I" Bucuresti, colectia dr. Nicolae Pepene
