Quantcast
Channel: Cercetăşia României
Viewing all 124 articles
Browse latest View live

Ion Iliescu - presedintele cercetasilor

$
0
0
Conferinta Nationala a "Cercetasilor Romaniei", care a avut loc la Palatul Copiilor din Bucuresti l-a ales pe Ion Iliescu in functia de presedinte de onoare al organizatiei.

stirea este publicata in ziarul Adevarul din 10 iunie 2003.

Ion Iliescu a fost un apropiat al organizatiei in mandatele sale de presedinte, acesta semnand si Hotararea 83 / 1995 a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT), act neconstitutional prin care se incerca  desfiintarea celorlalte asociatii de cercetasi din Romania si, totodata, se acorda sprijinul total al structurilor statului pentru Organizatia Nationala "Cercetasii Romaniei" (ONCR).

Desi functia de presedinte de onoare are cea mai mare reprezentativitate la nivel simbolic, aceasta nu figureaza pe site-ul organizatiei.
Nu se cunoaste daca presedintia de onoare ONCR i-a fost retrasa fostului presedinte Ion Iliescu.

Alin Dimancescu

Ramas bun, Majestate!

La multi ani!

$
0
0

SANATATE! (urare cercetaseasca traditionala)
felicitare primita de mr. Ioan Dimancescu - cdt. Legiunii "Pastorul Bucur" / Bucuresti de la patrula "Leii" din cohorta a III-a - Mihai-Voda - cdt. prof. Alexandru Daia

Razboi si pace - Craciunul cercetasilor

$
0
0
Craciun 1914 - pe timp de pace
Primul Craciun sarbatorit de Asociatia "Cercetasii Romaniei" (1914-1936).
Cu serbare si invitati la teatru. Cantece si scenete, colinde si cadouri. Normalitate.


Craciun 1916, razboi. Plecati in pribegie, in retragerea din Moldova.

"Duminica, 25 decembrie 1916
Craciun. In bucatarie e mare fierbere si multa zarva. De ieri au inceput pregatirile. S-a taiat un porc, atat pentru noi cercetasii, cat si pentru comandanti.  Sotiile comandantilor Mugur si Carlova dau o pretioasa mana de ajutor, asa ca, la ora mesii, dupa 40 de zile de post fortat avem prima noastra mancare de dulce, niste sarmale de purcel din care mancam pe sparte. Masa este plina de veselie.
Am uitat de fasolea (si arareori cartofii), mancare de fiecare zi. Intr-o zi ciorba, in alta iahnie. De unde vine toata aceasta fasole, acum mancarea de baza a intregii populatii locale si a armatei, nu stiu.  Dar este singura hrana pe care toata tara o poate avea. Sarmalele de astazi sunt o exceptie, cu care nu ne vom mai intalni, poate decat peste un an.
Dar pana atunci vom manca aceeasi ciorba de fasole si aceeasi iahnie de cartofi."
extras din "Eroi la 16 ani", jurnalul autobiografic al prof. Alexandru Daia,

Cercetasii in timp de rasboiu

$
0
0
"Cercetasii in timp de rasboiu" isi au originea in experienta pe care gen. Robert Baden-Powell a avut-o cu cativa ani inainte de a infiinta cercetasia (1907-1908), in cel de-al doilea razboi al burilor. Situat pe pozitii defensive la asediul de la Mafeking (1899-1900), a folosit cu succes si un corp de cadeti pentru misiuni auxiliare .

Peste numai cativa ani cercetasii din lumea intreaga aveau sa isi probeze insusirile morale, fizice si tehnice dobandite pe timp de pace in conditiile primului razboi mondial.

Dezvoltarea sustinuta a cercetasiei romanesti in primii doi ani (1914-1916) isi poate gasi explicatia si in pregatirile premergatoare intrarii in razboi, factorii de decizie din tara (Casa Regala, parlament, guvern si institutii) anticipand importanta miscarii de tineret intr-un asemenea context, pe baza informatiilor venite din vest.

Articolul de mai jos este aparut cu patru luni inainte de ultimatumul primit de Romania din partea Antantei  (august 1916) si de iesirea din neutralitate. Cercetaseste eram deja alaturi de aliati.

In continuare, faptele eroice ale cercetasilor romani (link #1, #2, #3, #4)  isi gasesc corespondent in ceea ce faceau de doi ani cercetasii din Marea Britanie, Franta sau alte tari aliate.
Cercetasia isi dovedea, ca metoda, un caracter unitar, valorile ei fiind aceleasi, oriunde.

Alin Dimancescu



Cercetasii in timp de rasboiu 
de Sir Baden Powell 

Stiti ca un cercetas este un baiat vesel, uneori rasfatat, dar adesea bun la inima, imbracat ca un cowboy, cu genunchii goi, dar in orice caz cu o palarie cu boruri largi şi un baston mare. Dar ce legatura poate fi intre un cercetaş şi rasboiu? 
Ei bine, asculta! Ma aflu de catva timp intr’o localitate din Franta si azi dimineata, voind sa'ntreb pe cineva de drum, intâiu ce-mi iesi in cale fu un cereetas biciclist imbracat la fel cu camarazii sai din Anglia. II Intrebai ce aveam nevoie, el in cateva cuvinte, ma lamuri si pleca la treburile lui. 
“Domnule”, se amestecă în vorbă un cetaţean care asistase la conversatia noastra, “aceşti cercetasi sunt cu totul altfel decat ceilalti baieti. Nici cu noi, parintii lor, nu se aseamana deloc! Ei au, dacă as putea spune, darul a prevedea totul, a sti cate in luna, şi a fi în tot locul!" 
Daca, in adevar cercetasii sunt asa, atunci sa stiti ca unul dintre cele mai importante scopuri ale miscarii cercetasilor a fost atins.
 Noi Englezii avem multe calitati, dar suntem lipsiti de vioiciune si de imaginative, suntem mai degraba inclinati să lucram intr’o directiei in care succesul ne este asigurat, decat sa cautam noi singuri alte Iucruri unde am putea avea sorti de izbanda. 

0 mobilizare excepţional de grabnica 

Rasboiul ne-a apucat, am putea spune, cam pe nepregatite; nu avusesem in vedere decat cele ce erau probabile, nu si cele ce erau posibile. Pe cercetasi insa rasboiul i-aprins pregatiti. Lozinea lor este “Gata Oricand", ceea ce insemneaza ca ei trebue sa fie gata pentru orice intamplare oricat de neobisnuita si neasteptata ar fi. 
De indata ce incepu rasboiul, cercetasii alergara cu miile la postul lor, adica la paza podurilor, cailor ferate, a Jiniilor telegrafice sau in serviciul politiei, ca patrule si ajutoare de sergenti. 
Aceasta a amintit unora un episod similar al marinei engleze: mobilizarea unei parti a Flotei Britanice savarsita cu o repeziciune uimitoare. Acum cativa ani, un sultan al unei tari din zarile departate avu pofta sa se hartueasea cu Marea Britanie, deschizand asa, tam-nesam, focul asupra unui vas de rasboiu englez singuratec ce se avantase in afara din port. Aceasta se petrecea inainte de descoperirea telegrafiei fara fir. Ei bine, inainte de a se scurge douazeci si patru de ore, şase vase de rasboiu puternice, venind din toate unghiurile marii, erau la, faţa locului. Sultanul facu ochii mari. Credea, ca viseaza, cand vazu ca palatul sau a fost prefacut in cenuse. De aci zarva mare. Europa intreaga astepta cu nerabdare rezultatele şi, mai ales, sa afle prin ce imprejurare miraculoasa, forţele navale britanice se putusera strange in asa scurta vreme. De abia peste cativa ani misterul fu desvaluit. Stapanitorul acelei tari indepartate deschisese, din intamplare, focul chiar in ziua hotarita de amiral, cu mult inainte, pentru inspectia tuturor vaselor din acele ape. 
Tot astfel se petrecu si cu mobilizarea boyscoutsilor. Se intampla iarasi ca data isbucnirii rasboiului sa coincida cu o zi de sarbatoare din luna August, cand majoritatea gruparilor de cercetaşi erau intruniti in taberile lor; astfel ei putura raspunde imediat chemarii, şi multumita educatiei lor se dusera de-a dreptul la treaba. 
Voiu aduce aci tot deodata tributul meu de admiratie acelora care s'au gandit sa atraga pe tineri la cercetasie, organizandu-l si invatandu-l in mod atat de chibzuit si sistematic. 
Tot timpul cercetasii fusesera obisnuiti cu viata de campament si devenisera indemanateci la gatit, la cautarea de urme, la semnalizari, la ajutoare de dat in caz de accident, desvoltandu-li-se astfel foarte mult spiritul de observatie. Totdeodată se cultiva intr'insii sentimentul responsabilitatii, al ascultarii celei mai scrupuloase si dragostea de tara. 
Exercitiile dinainte i-au facut foarte apti pentru toate acestea. Patrule de cate opt baieţi cu un sef de patrula, grupati cate 30-40 sub conducerea unui instructor puteau raspunde la toate cerintele de organizare si raspandire, echipati cum erau cu carucioare si cu toate cele necesare pentru campanie. 
In unele districte de pilda, cincizeci de cercetasi intrară ca biciclisti in serviciul politiei; in altele fu nevoie de cateva grupuri de semnalizatori. Ei formara si anumite linii de garda pentru paza de zi si de noapte la mai multe stabilimente si se instalară acolo imediat cu serviciile lor de bucatarii, de ajutoare, de transport. 


Cercetasii ca marinari si ostasi 

Cercetasii marinari trebue sa aiba, in afară de altele, cunostinte elementare de navigatie. Ei trebue sa stie sa vasleasca, sa manueasca carma, sa faca semnalizari, sa faca paza la tarmuri. Una din datoriile lor de capetenie este salvarea naufragiatilor. Foarte bine instruiti, ei fura detasati de Amiralitate in multe puncte si sunt si acum la diferite servicii pe toata coasta britanica. 
Locuitorii din acele parti inca nu pot intelege cum niste tineri, aproape inca niste copii, pot sa faca patrulari zi si noapte si pe orice  vreme, si aceasta numai din dragostea pentru tara si in mod cu totul voluntar. Cat de mult ii apreciaza autoritatile, vedem din faptul ca ele nu se multumesc cu cei pe cari ii au la dispozitie, ci cer mereu grupuri de cercetasi.

Corpul de aparare cercetasesc

Se întelege dela sine ca 150.000 de cercetasi organizati si exercitati in modul aratat mai sus ar fi de folos mai mare in momente de grea cumpana pentru tara, decat cercetasi in numar de doua ori mai mare injghebati in unitati de mai mult de 100 si facand numai exercitii mllitaresti sau de tragere la semn. Cea mai buna dovada despre aceasta ne-o dau foloasele adrnirabile aduse de cercetasi in rasboiul actual. 
S'a infiintat acum o ramura de activitate cercetaseasca provizorie pentru tinerii cari ar dori sa devie soldati iscusiti. Flacaul trebue sa fie cel putin de 16 ani si sa aiba la activul sau cateva fapte prin cari sa se fi distins ca cercetas. 
In acest corp de aparare s'au inscris peste 6000 cercetasi. Nu exista in lume un corp de flacai in varsta atat de frageda si atat de bine oteliti. 
Dar instruirea cercetasilor pentru feldefel de intrebuintari nu da roade bune, decat daca se fac exercitii practice de specializare. Astfel anume grupe se specializeaza in construirea de poduri, in semnalizare, la servicii de transport, de mesagerii, la serviciile ambulantei, etc. 
Paralel cu aceasta insa flacaii isi vad de studiile lor scolare, pentru a-şi putea pregati un drum in viata. Cercetasia face pe baieti sa inteleaga ca ei trebue sa invete la scoala numai si numai spre binele lor, ca invatatura de sila nu le serveste la nimic, si ca instructia este o completare, daca am putea spune asa, a educaţiei. 




Alţi 20.000 de flacai, fosti cercetasi au intrat ca voluntari in corpurile regale si ofiterii nu contenesc cu laude la adresa lor, zicand ca sunt mult mai priceputi si mai destoinci ca ceilalţi soldati. 
Si totusi, cercetasii nu fac exercitii militare propriu zise. Putem chiar spune ca armata, straduindu-se sa faca din recrut un fel de automat si comprirnand intr'insul toată individualitatea, este in mare contrazicere cu cercetasia, care este cladita pe desvoltarea spiritului de initiativa, de ingeniozitate si de raspundere. La cercetăşie caracterul este totul. Avand ca baza un caracter bine otelit, un tanar isi va putea oricand insusi anumite cunoştinte practice technice, cari ii vor putea servi cand patria va avea nevoie de bratul lui, sau mai tarziu, la alegerea unei cariere sau a unui mestesug. 
Acest adevar a fost recunoscut, acum in urma, de toate autoritatile civile, militare si cele din invatamant. Ele si-au putut da seama, ca nu aceia care fac intr'una exercitii militaresti si de tragere la semn sunt soldati cu adevarat buni, ci acei care stiut sa-si insuseasca anumite calitati sprijinite pe o baza morala solida. 
Chiar scolile de cadeti nu raspundeau in totul menirii de a forma adevarati ostasi. Factorul cel mai  important pentru pregatirea unui luptător disciplinat si fiziceste bine desvoltat cred ca este instructorul de cercetas. De aceea ma gandesc ca titlul acestui articol ar fi fost mai nimerit sa fie: „Instructorii de cercetasi si partea ce ei au luat la rasboiu". Dragostea si straduinta cu care ei au cautat sa, patrunda bine sufletul tineretului, programele sistematice si foarte ingrijite dupa care au muncit, i-au adus in foarte scurta vreme la un rezultat cu adevarat stralucit. 
Trebue insa sa recunosc ca graţie indemnului ce li s'a dat, cercetasii au stiut si ei sa se ridice mai presus chiar de toate asteptarile. Cand s'au chemat cetatenii in serviciul drapelului, mai toti instructorii de cercetasi cari aveau varsta militara si-au lasat flacaii si s'au dus sa se inroleze. 
Dar plecarea instructorilor nu se resimti asa de mult la cercetasi. Sefii de grupe si patrule luara fara intarziere toata raspunderea asupra lor, caci li se daduse inainte adesea prilejul la aceasta, isi stransera grupurile lor si-si indeplinira datoria eu cea mai mare scrupulozitate. Prin aceasta nu s'au desorganizat cohortele de cercetasi si nu s'a destrămat de loc cercetasia. 
De la declararea rasboiului, in loc ca numarul cercetasilor sa scaza el s'a inmultit.  S'a mai format chiar si o noua alcatuire „The Wolf Cubs" (pui de lup), care numara mai mult de 13.000 de tineri, sub etatea de 11 ani a cercetasilor. 

Concluzii 

Parinti si invatatori, daca veti cauta sa intelegeti modul de educare al tineretului dupa programul cercetasesc, sunt sigur ca veţi gasi anume parti din acest program care sa corespunda in totul vederilor ce nutriti.
Eu, care am inchinat 34 ani din viata mea pentru instrucţia militara, credeti-ma, ca, cu toata aceasta experienta indelungata, nu dau nimic pe ea singura. Cat s'ar dovedi instructia militara de buna la inceput, rezultatele ei nu sunt prea stralucite. Primul lucru ce trebue, avut in vedere este formarea caracterului. Victoria finala a acestui rasboiu in care este secerată toata floarea tinerimii, nu va fi a acelui popor care, va invinge prin tactica pe campul de lupta, ci a aceluia ale carui generatii viitoare vor produce cetatenii cei mal apţi a repara pirerderile de oameni si banesti, adica o generatie de oameni cu insusirile sufletesti si morale cele mai alese. 
Dezvoltarea caracterului intra in domeniul educatiei individuale (nu a instructiei) si a mediului in care traim. Este deci un punct de cel mai mare interes national sa luam de acum pe fiecare tanar in parte si sa cautam sa dezvoltam intr’insul toate calitatile fizice si intelectuale pentru a avea mai tarziu un cetatean valoros. 
Zic “fiecare baiat”, caci nu trebue cumva sa mai ingaduim acum, ca vreunul din copii nostrii mai zburdalnic sau nesupus, sa-si faca de cap si sa se piarda astfel din materialul uman atat de pretios in urma acestui rasboiu distrugator de vieti.
A desvolta caracterul, iata tinta cea mai de seama a miscarii cereiatasesti. Un instructor de cercetasi ce-si indeplineste aceasta datorie face foarte mult pentru patria lui! Multi din cei ramasi la caminul lor, din cauza varstei sau a altor piedici, dar care ar dori la randul lor sa se puie si ei in serviciul patriei, ar trebui sa se duca sa inloceaseca pe acesti aprigi educatori ai tineretutui, pe instructori cari s'au dus sa-si verse sangele pentru o cauza sfanta. Astfel vor putea si dansii sa contribue la triumful final al Imperiului Britanic in acest mare rasboiu.

Tradus din englezeste
de Olly Costanta

articol (cu 3 ilustratiuni) aparut in revista Cercetasul, anul II, nr.4, aprilie 1916


  • prestigiul cercetasiei in societate a fost folosit si in propaganda de razboi
"Nu ingrijim caini turbati, ii omoram!"


carte postala de propaganda WW1, Edition Patriotique, Paris, 1915
cu stampila "La coltul artistic" Bucuresti

La multi ani!

Cercetasia in URSS (pionierii)

$
0
0
Pe reprezentarea grafica a Cronologiei Miscarii Cercetasesti din Romania, miscarile de copii si tineret din perioada 1945-1989 au fost trecute doar la modul orientativ, pentru a se sublinia faptul ca nu sunt o evolutie a miscarilor de tineret anterioare (cercetasie si strajerie) din Romania, ci doar un "produs" importat din URSS.
Ca este asa, o dovedeste si articolul de mai jos, publicat in revista cercetasilor din Cetatea Alba - (astazi in Ucraina, pana in 1989 parte a URSS), teritoriu romanesc de pe timpul lui Stefan cel Mare si intre anii 1918-1940, 1941-1944.
Preluand elemente de la cercetasii Rusiei tariste, pionerii sovietici au fost unul din pilonii pe care s-a construit comunismul si indoctrinarea copiilor din defuncta URSS, modelul fiind preluat la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial de tarile din blocul estic, inclusiv de Romania.

Alin Dimancescu




TRIBUNA INSTRUCTORILOR
Cercetasia in SSSR*

In Rusia Sovietica cercetasia face progrese mari, adunand sub steagurile rosii sute de mii de tineri, de ambele sexe, si propagand in sufletele curate ale copiilor ideile monstruoase ale bolsevizmului. Aceasta miscare, sub denumirea de „pioneri" este numai dupa aspectul exterior miscarea cercetaseasca. 
In realitate insa ideile si devizele pionerilor rosii sunt cu totul contrare cu cele cercetasesti. Pe cand cercetasii, din lumea intreaga, propaga ideile frumoase ale educatiei sanatoase - bazate perespectul legilor, religiei, Patriei si a familiei, pionerii rosii, din contra, lupta pentru distrugerea acestor sentimente nobile si frumoase din sufletul copiilor, dandu-le o indrumare cu totul gresita si hidoasa, distrugand toate aceste sentimente.
Nimic nu poate fi mai urat, in viata aceasta, decat distrugerea sentimentelor naturale si frumoase ale copiilor si otravirea lor cu ideile comunismului, in vederea scopurilor monstruoase ale Internationalei III., care urmareste revolutia mondiala prin distrugerea principiilor de conducere a societatei moderne.
Cercetasia capata de azi inainte o misiune noua, aceia de a lupta cu acest rau care tinde a se raspandi si in alte tari prin organizarea pionerilor rosii, cari sunt nucleele comunismului si ca atare periculoase sigurantei statului si a societatei.
Comandanti si cercetasi, feriti-va de agentii Internationalei a III-a, cari sunt raspanditi in toate colturile lumei, cu scopul de a produce revolutia mondiala, distrugand statele, religia si familia.
Famili, parintii trebuiesc respectati, caci ei ne-au dat viata, ne-au ingrijit, cand am fost mici, si deci nu putem uita niciodata sacrificiile lor facute pentru binele nostru.
Religia, biserica, este chezasia purtarei noastre morale. Ea a intarit sufletele strabunilor in clipele cele mai grele ale vietei.
Religia este acel simbol maret, care pastreaza traditiile si obiceiurile cele mai sfinte ale neamului nostru. Datoria noastra este sa ramanem credinciosi traditiunilor bisericesti, in cari am fost crescuti si in cari au trait parintii si stramosii nostri.
Mai presus insa de toate trebuie sa iubim si sa respectam Patria, caci ea ne-a dat noua pe parintii nostri, religia si viata. 
Patria nu este numai peticul de pamant pe care traim, sau pe care il vedem cu ochii nostri, ci este tot ceiace vorbeste si simte romaneste, tot ceiace pastreaza obiceiurile stramosesti, casa
noastra parinteasca, familia, rudele si intreaga natura ce ne inconjoara.
Comunismul distruge toate acestea, adica tot ceiace este mai bun in sufletul omenesc.
Tineretul cercetasesc trebue indrumat pe caile sanatoase aratandu-i pericolul rosu si formand din tineri cercetasi, viitori cetateni de elita, cari vor lupta din rasputeri, contra imoralei si dezordinei impiedicand astfel invazia comunismului si distrugand toate planurile miselesti ale Internationalei III-a dela Moscova.

de Slt. LEONTE PUSCAS
Comandantul cohortei “Cetatea-Alba"


* Soyuz Sovetskikh Sotsialisticheskikh Respublik / CCCP / URSS (RO)

sursa: Revista Cercetasilor Romani, Cohorta Cetatea Alba, Nr.2, Martie-Aprilie 1929,  Biblioteca Centrală Universitară "Lucian Blaga" Cluj-Napoca

Ultima carte postala cercetaseasca

$
0
0
In anul 1934 s-a infiintat "Oficiul de Educatie a Tineretului Roman" (OETR). Tinerii de ambele sexe intre 7 si 18 ani faceau parte din "Straja Tarii", compusa din Marile Legiuni ale Cercetasilor si Cercetaselor, Marile Falange ale Strajerilor si Strajerelor, precum si din orice organizatie recunoscuta de OETR.
La 24 ianuarie 1937 s-a desfiintat OETR-ul, prin reorganizarea "Strajii Tarii" ca singura organizatie de stat pentru indrumarea si conducerea tineretului in ceea ce priveste educatia fizica, moral-religioasa, sociala si nationala. Implicit era defiintata si Cercetasia.

Avem mai jos extrase din numarul din ianuarie 1937 al revistei Liceului "Principele Carol". Redactia se afla la sediul liceului - Bulevardul Regele Alexandru (Calea Dorobantilor) nr. 32, Bucuresti.
In cadrul liceului functiona Centuria XIV din Cohorta I Galben (sectorul 1 de astazi)

pagina 1

Pe prima pagina este atasata o carte postala cu tematica cercetaseasca. Din punct de vedere cronologic este ultima carte postala cercetaseasca inainte de desfiintarea cercetasiei din ianuarie 1937.

detaliu pagina 1

Ilustrata cercetaseasca de mai sus reprezinta modelul cartii postale editata de revista noastra, pentru Centuria XIV Principele Carol, careia ii va reveni beneficiul realizat.
Desenul se datoreste profesorului V. Condoiu, caruia ii multumi, in numele cercetasilor, pentru bunavointa aratata. 
"LICEUL"

cartea postala


antet ziar


foto: colectia Dimancescu



vezi si:  

Saculetul de povete al cercetasului

$
0
0
Nestor Urechia, "Saculetul de povete al cercetasului", Bucuresti, 1919

"Este natural ca excursionistul Urechia sa fie prietenul cercetasilor. Vazand ca noi predicam un exercitiu nou in educatia tinerimii si cunoscand din experienta proprie aceea ce noi recomandam, a venit cu toata puterea convingerii sale sa ne dea sprijin, incredintat ca face un serviciu obstesc.


Si acum a scris o opera special cercetaseasca. Domnia sa ia fiecare articol al legamantului si al legii si ii da o serie de comentarii, adunand bucati din diferiti autori sau compunand insusi: le leaga intr-un saculet si le prezinta baietilor nostri"

Directia Publicatiunilor



Crucea "Meritul Sanitar" - pentru cercetasie

$
0
0

bareta de decoratii (Ioan Dem. Dimancescu)

brevet pentru Crucea "Meritul Sanitar"

Majestatea Sa regele a binevoit a conferit Crucea  "Meritul Sanitar" cl. I-a
D-lui Ioan Dimancescu
Capitan
fost cercetas in razboiul 1916-1919

Brevetul este stampilat si de catre Asociatia Cercetasilor Romaniei din Razboiul 1916-1919.


- - - 

Ne intoarcem in timp, pentru a afla motivele pentru care a fost acordata Crucea "Meritul Sanitar".
Desi voluntari, in august 1916 cercetasii sunt mobilizati pentru misiuni auxiliare, raspunzand astfel indemnului principelui Carol din primele zile ale razboiului: 
“Voi, cei tineri, sunteti chemati sa va indepliniti si voi datoria fata de Tara, inlocuind pe cei plecati, ajutand pe cei ramasi”.
(Principele Carol - Comandantul Marii Legiuni, Ordinul pe Marea Legiune nr. 31 din 15 August 1916, Revista “Cercetasul” - Buletinul lunar al Asociatiunii Cercetasii Romaniei”, numarul 8,  august 1916)

“Avand nevoie de sanitari si brancardieri, Crucea Rosie cea dintai a cerut sprijin cercetasilor. Acestia sunt repartizati la spitalele militare cat si la spitalele de Cruce Rosie care se organizeaza cu febrilitate” (17 august 1916).
(Alexandru Daia, Eroi la 16 ani, Editura Ion Creanga, Bucuresti, 1988)

Activitatile de sprijin se desfasoara  si in gari. Cercetasul Ioan Dimancescu este consemnat de catre prof. Constantin Nedelcu, comandantul Cohortei Pastorul Bucur: 
“Va ajuta in gara Obor la gatirea si oferirea ceaiului catre raniti. Sep.1916”.
Ulterior comandantul completeaza in jurnalul cercetasului: 
“A ajutat si la transportarea ranitilor”. 
Insemnarea este parafata cu stampila asociatiei cercetasilor.


In octombrie 1916 cercetasul Ioan Dimancescu se inscrie ca voluntar la Scoala de Ofiteri de Infanterie (transferata in conditii de razboi de la Bucuresti la Botosani), pe care o absolva in vara anului 1917. Va primi botezul focului in luptele de la Oituz (Dealul Cosna), conducand un pluton din cadrul Companiei I Ciclisti, Divizia I Cavalerie.

Alin Dimancescu

Plecati din Craiova - Turul Romaniei

$
0
0
Anii '30. I Juster, Comandantul Centuriei I din cadrul Cohortei "Preda Buzescu" si 7 cercetasi craioveni, au plecat pe jos intr-un tur al Romaniei.

Gata Oricand!




foto: carte postala cercetaseasca, colectia Dimancescu

Cercetasia Romaniei

$
0
0

In anul 1936, asociatiile “Cercetasii Romaniei” si “Cercetasele Romaniei” sunt reunite in “Cercetasia Romaniei”, sub inaltul patronaj al Regelui Carol al II-lea, commandant suprem.

Sfarsitul noii structuri avea sa vina pe 24 ianuarie 1937 cand printr-un decret regal “Straja Tarii” devine singura asociatie pentru educarea copiilor si tinerilor.

foto: insigne Cercetasia Romaniei
set 3 variante, colectia Dimancescu


Medalie - Jamboreea de la Brasov

$
0
0

O piese inedita: medalie de la Jamboreea nationala de la Brasov, desfasurata intre 9 si 27 august 1936, in Poiana.
Medalia are diametrul de 50 mm si este confectionata din bronz.

sursa foto: okazii.ro


vezi si: Jamboreea de la Brasov

Insigna Asociatiei Cercetasii Romaniei

$
0
0

Diverse variante din anii '30 ale insignei Asociatiei Cercetasii Romaniei. Difera dimensiunile, modul de realizare al acvilei si crinului, forma crinului, sistemul de prindere.

sursa: colectia Dimancescu

Gata Oricand!

$
0
0
Filmul "Gata Oricând! - partea întâi - Eroii de la podul Jiului"  trailer oficial.
In cinema din 1 decembrie 2022. 

În dimineața zilei de 14 octombrie 1916, când un tânăr cercetaș descoperă că temuta armată germană a ajuns nestingherită aproape de Târgu-Jiu, îl anunță în grabă pe comisarul orașului Ioan Popilian și, împreună cu câțiva polițiști și cercetași, ajutați de câțiva civili rămași în orașul deja evacuat, luptă la Podul Jiului pentru a opri ocuparea orașului de inamic până la sosirea armatei române. Ocuparea podului ar fi dus la ocuparea gării, lucru ce ar fi permis armatei germane să oprească retragerea armatei române. Un film după o întâmplare reală.

TITLU ORIGINAL:
Gata oricand!- Eroii de la podul Jiului 2D
GENUL FILMULUI:
Dramă, Istoric
DISTRIBUȚIE
Liviu Cheloiu, Emanuel Cercelaru, Robert Cercelaru, Cătălina Romaneț, Daniel Nuță
REGIZOR
Sergiu Prodan, Barbu Silviu Tripăduș
PRODUCȚIE
2022
CLASIFICARE
AG


Duminica, 1 ianuarie 1917

$
0
0

Incepem un an nou. La 13 noiembrie 1916, cind arn plecat din Bucuresti, se zicea ca cel tirziu de sarbatori vom fi inapoi la casele noastre. Si iata ca tot pe meleagurile Moldovei sintem. Niste pribegi, departe de casa, departe de cei dragi, care se afla sub calcaiul dusmanului. Dar lumea, ostasii care stau la pinda, tupilati in adaposturile din munti, asteapta cu incredere intr-o intoarcere la vremurile bune, pe care, fara indoiala, primavara le va aduce. Deocamdata si in sud frontul s-a stabilizat pe linia Siretului. Focsanii, aparat fara multa nadejde de trupele noastre, au trecut totusi, inainte de sarbatori, in mainile dusmanilor. Se vede ca acestia voiau sa prasnuiasca - sarbatorile si victoria in orasul care pentru noi este sirnbolul Unirii Principatelor, iar pentru ei este azi simbolul impartirii tarii: tara ocupata si tara pe care vor s-o ocupe, aceasta tara libera, care ne-a mai ramas.


Armatele noastre s-au cuibarit in adaposturi, incepind de la Tirgu Ocna si dincolo de Marasesti. Linia frontului spre Galati este aparata acum de forte rusesti, iar de la Tirgu Ocna pina in Bucovina, unde se afla armata lui Brussilov, frontul este tinut de armata a IV-a rusa.

Noul armament si munitiile necesare au inceput sa soseasca si sa ia loc in unitatile de instructie. Ostasii Invata minuirea lor si noua tehnica de lupta, pe care ofiterii misiunii franceze le-au adus si la noi, dupa experienta luptelor din apus. Noi contingente de luptatori se pregatesc. Noi ofiteri de toate armele au depus astazi juramintul pe drapelul taril. Pe platoul de la Copou, unde s-a tinut ceremonia, au fost momente inaltatoare si de mare emotie patriotica.

Dupa-amiaza ne intilnim cu Jean Gutze, varul nostru, proaspat artilerist, care Incepe acum si scoala de observatori aerieni. Este plin de entuziasm si de avint. Moare de nerabdare sa ispraveasca si aceasta noua scoala, pentru a merge cit mai curind pe front, la una dintre escadrilele de aviatie la care va fi repartizat. Alt var de-al nostru, Constantin Basiliade, tot artilerist, sublocotenent de rezerva, a trecut in aerostatie, la baloanele captive, care aduc un folos deosebit in reglajul tirului de artilerie, indeosebi in cimp deschis. Maine pleaca pe front in regiunea Tecucilor.

Pina acum ne gasim in Moldova, sase insi din aceeasi familie: doi cercetasi, doi tineri ofiteri de front si doi militari mai in virsta: tata si unchiul nostru. Citi altii din familie vor mai fi, unchi, veri, cumnati pe care nu-i stim pe unde se afla, dar care au plecat pe front la 16 august 1916. De un unchi stim ca se afla la flotila de Dunare, undeva in Delta. Altul a plecat cu o unitate de infanterie in Dobrogea. Un altul, mobilizat ca inginer la calea ferata, asigura transporturile de trupe pe linia Tecuci-Galati. Nu stim insa nimic de existenta lor. Vor mai trai ei? Vor fi raniti? Sau poate prizonieri? Cind apele se vor linisti si cind soarta ne va pune din nou fata in fata cu cei care mai traiesc si se afla in Moldova, sau cind vor patrunde unele vesti din teritoriul ocupat, vom sti mai mult.

Spre seara, un zvon ingrozitor s-a raspindit in tot orasul. Spitalele s-au umplut deodata de sute de raniti. Unii mai usor, dar cei mai multi foarte grav loviti. Un tren, trenul curier, care venea de la Birlad, unde se afla comandamentul armatei, a deraiat in gara Ciurea. O catastrofa. Cum s-a intimplat acest lucru nu se stie in amanunt. Vom afla in zilele urmatoare. Ma cutremur! Dar daca printre victime este si vreun cunoscut sau cineva din familie? Ma gindesc cu groaza daca nu cumva, in acel tren, nu se va fi aflat si tatal meu care, pentru vreun motiv oarecare, sa fi fost nevoit sa calatoreasca spre Iasi. Trenul curier era plin de ostasi de toate gradele si de toate natiile, care veneau in delegatie sau in concediu. De asemenea, multi civili cu familiile lor.

Miine va trebui sa merg la comandamentul Pietii, unde desigur ca se va cunoaste situatia exacta, pentru a ma interesa de numele celor pieriti.


sursa:
Alexandru Daia, Eroi la 16 ani - Insemnarile unui fost cercetas, Editura Ion Creanga, 1988

Adunarea Asociatiei Cercetasilor de Razboi

$
0
0


Duminica dim. s'a tinut in sala de_festivităţi a liceului „Gh. Lázár“ adunarea generală a „Asociaţiei cercetaşitor de războiu“.
Şedinţa la care au participat numeroşi foşti cercetaşi din provincie şi din Capitală, a fost deschisă la ora 8,30. Prezida în locul d-lui preşedinte Radu Budişteanu şi vice preşedinte N. Leon, demisionaţi,, d. ing. G. Vasiliu Belmont, asistat de d-nii: prof. Velichi, prof. Ioanovici, căp. Florescu Dumitru Filip Popescu, căp. Stratulatio, Virgil Petrescu şi av. Creţu.
A mai participat şi d. general Berindei, efor I.O.V.F.L., care a prezidat timp de 8 ani asociaţia la începutul ei.

După facerea apelului celor prezenţi, s‘a intrat în următoarea ordine de zi:
Darea de seamă a comitetului central al asociaţiei pe anul 1937, raportul cenzorilor; descărcarea comitetului de gestiunea sa; votarea ’bugetului asociaţiei pe exerciţiul 1938 şi fixarea cotizaţiei lunare; ratificarea măsurilor luate de comitet cu privire la anularea înscrierilor; ştergerea pentru neplata cotizaţilor şi excluderea membrilor prevăzuţi în tabelele anexe dării de seamă; ratificarea măsurilor luate de comitet cu privire la cumpărarea unui imobil pentru sediu în Bucureşti; sistarea înscrierilor pe data de 1 Aprilie 1938; votarea modificărilor statutului.

Intrându-se în discutarea celui de al 9-lea punct al dării de seamă: alegerea noului comitet în locul celui demisionat, precum şi alegerea a 3 cenzori titulari şi 3 cenzori supleanţi, d. prof. Iovanovici a arătat că pentru prosperitatea asociaţiei, trebue să fie ales ca preşedinte d. Dem. Dimănceseu, unul din primii cercetaşi de răsboiu. D. Dimăncescu nu a putut lua parte la lucrările adunării, fiind suferind.

A mai vorbit apoi tot pentru alegerea d-lui Dimăncescu şi d. general Berindei, care a arătat şi sprijinul ce personal făgădueşte să-l dea asociaţiei cercetaşilor, în calitate de efor I.O.V.F.L. Pentru interesul asociaţiei, a propus ca aceasta să intre neîntârziat între celelalte asociaţii de foşti luptători.

S’a trecut apoi la alegerea noului comitet şi s’a ales lista în frunte cu d. Dem. Dimănceseu şi d-nii: av. Creţu, căp. Florescu, av. Lazaroneanu, Virgil Petrescu, ing. Vasiliu Belmont, etc.

S’a trimis şi o telegramă omagială M. S. Regelui.

sursa:
Digiteca Arcanum, Ziua filelor deschise. Acces liber și gratuit.
https://adt.arcanum.com/ro
Universul, Miercuri 6 Aprilie l938

vezi si:
-Asociatia “Cercetasii Romaniei din Rasboiul 1916-1919”
-D. Dem. Dimăncescu a înmânat insigna cercetaţilor de războiu d-lui generai Argeşeanu

D. Dem. Dimăncescu a înmânat insigna cercetaţilor de războiu d-lui generai Argeşeanu

$
0
0

Eri după amiază d. Dem. Dimăncescu directorul general al Presei şi Propagandei Naţionale şi preşedinte activ al Asociaţiei Cercetaşilor de Războiu, în fruntea unei delegaţii compusă din d-nii: maior dr. Chirilă, căp. D. Florescu, ing. Vasiliu Belniont şi avocat V. Şerbănescu, s’a prezentat d-lui general de divizie Gh. Argeşeanu, ministrul apărării naţionale, pentru a-i înmâna insignele asociaţiei.

D. Dem. Dimănescu mulţumeşte d-lui general Argeşeanu, pentru onoarea ce a făcut asociaţiei Cercetaşilor de Războiu, primind să fie membru onorific al acestei asociaţii, înmânându-i şi insigna aprobată prin înalt Decret Regal.

CUVÂNTAREA D-LUI GENERAL ARGEŞEANU
Camarazi, vă spun aşa pentru că am luptat împreună in marele războiu şi pentru că azi facem parte din aceiaşi asociaţie.
Inima mea tresaltă la aducerea aminte a clipelor când tinerii cercetaşi, înfruntând greutăţile, uneori desculţi şi alteori flămânzi, totuşi plini de eroism, au urmat oastea ţării şi au luptat alături de noi pentru înfăptuirea idealului naţional.
Aceasta mă face să mă simt mândru că fac parte din Asociaţia d-voastră, care are în urma ei a-mlntirea unui trecut de eroism.
Camarazi, vă mulţumesc că m’aţi primit membru în asociaţia Cercetaşilor de Războiu!

sursa:
Digiteca Arcanum, Ziua filelor deschise. Acces liber și gratuit.
https://adt.arcanum.com/ro
România, iulie 1938

vezi si:
-Asociatia “Cercetasii Romaniei din Rasboiul 1916-1919”
-Adunarea Asociatiei Cercetasilor de Razboi

In memoriam - Principele Nicolae cercetas

$
0
0

La Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală de la Curtea de Argeș, vineri, 29 martie 2024, la ora 12.00, Înalt Preasfinția Sa Arhiepiscopul Calinic al Argeșului și Muscelului a oficiat slujba de reînhumare a Principelui Regent Nicolae al României și a soției sale, Ioana. Apoi, în Pridvorul Noii Catedrale, Principele Regent și soția sa au fost înmormântați alături de Regele Carol al II-lea.
(Repatrierea Principelui Regent Nicolae, casamajestatiisale.ro)


Principele Nicolae al României s-a nascut pe 5/18 august 1903, la Castelul Pelisor, Sinaia, Prahova, a fost cel de-al doilea fiu al Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria, fratele mai mic al Regelui Carol al II-lea și unchi al Regelui Mihai I al României.

In anul 1914 principele Nicolae a devenit cercetas, fiind considerat unul din simbolurile prin care Casa Regala a Romaniei a contribuit la dezvoltarea cercetasiei in Romania.

foto: A.S.R. Printul Nicolae in costum de cercetas
(Editura C. SFETEA, Bucuresti, ANTICARIAT UNU)


A.S.R. Printul Nicolae
(Editura C. SFETEA, Bucuresti, delcampe.net)

foto: A.S.R. Printul Nicolae in costum de cercetas
(Editura C. SFETEA, Bucuresti, ANTICARIAT UNU)

In anul 1929, Primcipele Nicolae a fost ales Comandant al Marii Legiuni a Cercetasilor Romaniei.  
Dupa Congresul general al Cercetasilor (Arenele Romane, Bucuresti, 23-27 Aprilie 1930), in urma unui raport detaliat despre participarea Romaniei cu o delegatie la a 3-a jamboreea internationala de la Birkenhead/Marea Britanie (1929), Principele Nicolae hotaresta ca in Romania sa se organizeze Jamboree Nationale. Acestea se vor organiza din 2 in 2 ani: Piatra Neamt (1930), Sibiu (1932), Mamaia (1934), Brasov (1936). 

A.S.R. Principele Nicolae, ofcialitatea si drapelele
(Congresul general al Cercetasilor, Cercetasul nr.3 - mai 1930, cercetasia.ro)

A.S.R. Principele Nicolae, asistand la solemnitatea deschiderii jamboreei, Mamaia, 1934


 A.S. Regala Principele Nicolae sadind primul pom
(Cercetasii la sadirea pomilor, Cercetasul, aprilie 1936, cercetasia.ro)

Principele Nicolae a jucat un rol politic activ între anii 1927 – 1930, când a făcut parte din Consiliul de Regență care conducea țara în numele Regelui minor Mihai I. 
A murit la vârsta de 74 de ani, la 8 iulie 1978, la Madrid, după patru decenii de exil și a fost înmormântat la Lausanne, în suburbia Prilly, alături de prima soție. (wikipedia.ro)


Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

Nihil Sine Deo!


Alin Dimancescu

Contribuția Casei Regale a României la dezvoltarea cercetășiei

$
0
0

Cercetasii traditionali marchează aniversarea a 10 ani de Educație Prin Aventură® printr-un eveniment de inalta tinuta care va avea loc la Muzeul National Peles!

Viewing all 124 articles
Browse latest View live